Politia. Bou’. Gandacelu’. Jandarmu’.
Am un 
talent extraordinar cand vine vorba de a crea adevarate povesti din nimic. Adica, as putea sta sa vorbesc si despre o celenterata sau despre gaura de la covrig mult si bine. Simt nevoia sa fac aceasta marturisire pentru a justifica, intro oarecare masura, faptul ca daca nimic nu se va intampla in existenta mea, nu este exclus sa abordez si subiecte de gen: dopul de la sticla de apa sau dunga de la biscuite. Bun. Si ma gandeam ca aseara va fi una din serile alea linistite, fara evenimente(gen”ravasitul oilor”
si ca voi putea sa ma bucur de SDV(Somn De Voie) dupa muuuult timp. Wrong. Personajele cu care m-am intersectat…In ordinea numerelor de pe tricou: gandac(pe sistemul:”De ce ma strangi in pumnul tau/Copil tampit tu nu stii oare/ Ca-n a ta camera, eu voi intra/Si-n viata-ti voi aduce soare?”
), nea paznicii(pe principiu:”Dormeau adanc jandarmii-n camin/Cu pufuleti si o sticla de vin/Stam singura si ma uitam la film/Cand se trezira ca sa nu-l termin”, organul de politie(pe sistemul:” Amenda, amenda, amenda ne cheama/ Nadejdea e numai la noi/ Saruta-ti studente banutii de teama/ Si-apoi la sectie cu voi”. Fiind stabilite personajele, sa trec, ma gandesc, la prezentarea pe momentele subiectului.
Orele 3 A.M.”Vine politia…ne ia toata distractia”. O regula de baza a petrecerilor din camine nu e respectata aici: frate, nu dai doua petreceri pe acelasi palier ca asta inseamna volum dublu de decibeli, numar dublu de oameni betzi, pardon, bautzi, numar dublu de pet-uri pe culoar, si sanse duble de a te trezi cu vizitatori cu sepci trase pe cefe si burti atarnand peste curele. Si vin. Aparitia a fost magistrala. S-a mizat foarte mult, in intrarea lor in scena, pe tot ce presupune zgomot si racnete. Au inceput sa bata in usa camerei in care erau, probabil….vreo 10 insi. Si tot bateau asa. Si nu deschidea nici dracu. A iesit o duduie. I-au luat datele. Everybody happy. The show must go on si-au zis, gazdele baieramului(asa am inteles ca se zice prin Bucale). Si a continuat. Manelele anilor 1999-2000 au fost la mare, mare inaltime, dupa aia au dat-o pe Red Hot Chilly Peppers(bila alba aici, dar wtf was wrong with u….adica inteleg nevoia manelara, da sa fie macar de actualitate, Gutza e la putere, nu Copilu Minune cu “Of viata mea”…come on
)
Orele 4 A.M. Telefon matinal de la om retard ce nu intelege conceptul de: “Sterge-mi numarul din agenda si ignora-ma cu desavarsire”. Iesit pe hol in cautare de colega de camera declarata pierduta. Caz rezolvat. Colega socializa cu un coleg si cu nea paznicu. Nea paznicu povestea si tot povestea. Aruncat o privire la tatuajul colegului si la norul de fum ce se deslusea la separeul VIP, adica la zona de langa ghena din capatul culoarului. Intrat in camera. Scurta incursiune in lumea viselor pentru o ora. Venit colega de camera numarul 2. Stat la taclale ingropata in portocale, mere si grapefruit.
Orele 5 A.M. Scurta incursiune in lumea “insectivora” si “insecticida”. Zaceam pe jos cu Ioana, pe hol. Luam micro-dejunul: ceai cu branza(sunt aromanca, deci se intelege ca mananc si branza cu branza). Pe holul numarul doi, de la lifturi ii aveam ca vecini de “conservatie” pe Dum and Dummer, as in oamenii legi. Mai o tigare, mai o glumita, mai un benoclat la pijamalele cu Bugs-Bunny ale Ioanei. DIalogul cu Ioana s-a transformat in TRIalog. Un gandacel alerga obosit de la o usa la alta. Cand sa zaboveasca, Ioana da sa-l ucida. Logic, ca nu-l nimereste. Ioana nu nimereste decat peretii, usile de la camera sau scaunele. Si ma refer ca intra in ele, dorindu-si o redecorare a camerei, probabil, cu daramat de pereti, fara usi, cu arcada etc. Gandacelul, nomad intra la noi in penthouse. Saracu! Sigur e mort, daca a nimerit in camera de gazare, adica al patrulea sifonier. Sa-i fie tarana usoara!
Orele 5.30 A.M. “Nea paznicul reloaded sau Atacul lu nea paznicu”:”Voi ati sunat la politie?” “Da, chiar NU am sunat noi” raspund blestemandu-mi neindemanarea cu care am varsat ceai pe maieu. Nea paznicu intra la petrecerea ce continua. Si culmea…muzica se opreste! Asta ca sa se schimbe melodia. Si pe sistemul:”after hours” cu nea paznicu in za room, dezmatul continua. Ma uit la Ioana si-i zic:”Stii ca in mod normal, noi ar fi trebuit sa fim de cealalta parte a usii si nu nea paznicu, nu?” Ioana:”Da chiar ar fi trebuit. Eh…c’est la vie: smarcaz, penteleu”.
Identitatile in nume indiene: Colega nr.1: Ioana-maslinutza-ciupercutza(powerpufu rosu)/Colega nr.2: Cristinutza-shosetutza(powerpufu galben). Eu mi-s aia verde. Ma cert cu toata lumea. Crek s-a rasculat spiritul lu Tudor Vladimirescu in mine.
The End.
Powerpuf verde de la CSR Vladimirescian cu iz de penteleu.
ai uitat sa mentionezi ca sunt si miss mar si diva
asta sunt asa subintelese. e ok. crek m-am branduit suficient de mult