No name, no way
Suntem pioni pe o tabla de sah. Noi, cu totii, avem miscarile imprecise, inexacte, necoordonate. Ca niste novici in arta dansului, ne impingem, ne imbrancim, incercam sa ne sincronizam, dar nu reusim. Cadem, scuturam praful de pe noi, ne ridicam, si intram iar in rolul personajului pe care il jucam in frenezia muzicii.
Suntem protagonisti intrun teatru absurd. Suntem manevrati de maestrul papusar cu multa gratie si grija pentru ca, nu cumva, sa se incurce itzele si atzele ce ne tin in picioare, pe scena vietii. Nu ne privim, nu ne cunoastem, noi doar suntem aici, acum actori. Maine, eu voi fi eu, dar tu nu vei mai fi tu. Tu esti altfel, mereu. Esti personajul principal si iti este permis sa abordezi o multitudine de stari, de simtaminte, de trairi. Si iti place. Pentru ca, nici tu nu stii cine esti. Te cauti undeva in interior. Si te vei gasi, crezi. Pana atunci, continua sa joci pe scena. Si nu te uita in urma, caci ma uit eu destul. Si nu am vrea sa ne privim, caci am stabilit ca nu ma vezi.
Suntem negustori de iluzii. Iluzii nascute din exact nimic. Ca o boare de vant. O speranta, o secunda, un prezent ce se transforma in trecut dintr-o privire, dintr-o rasuflare. Suntem fata in fata, si numai o singura vorba e necesara pentru a schimba ceva, orice. Dar intarzie sa apara. Pentru ca, din nou, tu nu ma privesti si nu ma vezi.
Ascult pasii ce urca scarile si ii urasc atunci cand nu se indreapta catre mine.
Dans, muzica, teatru, sah, si cu toate facem troc. Ca doar negustorii de iluzii asta ucid. Apusuri de dupa perdea.
Le ucid zambind, dar oare stiu ce fac? Isi dau seama? Se opresc, sau raman calai ai destinului nostru, al tuturora, pana cand gasim noi puterea din noi sa facem ceva si sa ne adopostim in spatele unui zid al nostru, un zid care sa ne apere, pe noi de ei, si pe noi de noi…
imi place tilul mult .lupta pe care o dai e doar cu tine .
titlul,daca imi e foame
da, si mie, tocmai de aia acuma ma duc sa dau iama in portocala cristinutzei
)