Traim in Romania, si ne place mult de tooot
“Vivat Caile Ferate Romane” imi venea sa zbier de dimineata, cand congelata m-am asezat in locul meu(de veci, in asta s-ar fi transformat in cazul in care as fi stat toate cele sase ore jumate acolo). Cum nu mi-am dorit vreodata sa devin diplomat la Curtea Europeana de Justitie, am zis ca sa-mi si anume pun gura in sarbatoare adresand lu nea conductorul urmatoarea intrebare pertinenta:”Caldura, mon sher? Ce se paso cu ea?” Domnul, cu amabilitatea ce caracterizeaza clasa muncitoreasca de nivel mediu din Romanica, mi-a raspuns neprivindu-ma macar(blasfemie zic!!!, de cate ori in viata ai sansa sa stai de vorba cu o aratare criogenata, cu urechi de micky mouse, nas rosu ce-i facea competitie lui Rudolph, si ochi inlacrimati de somn si frig?? once in a life time…hello!!!), bun ziceam ca nenea conductorul mi-a zis ca se incearca sa se faca rost de caldura, adica pe sistemul:”nu e, dar ne chinuim cu ardoare, pasiune si multa, multa daruire sa facem rost de ea”.
Bun. Si stam o ora, eu si cu Iona una in alta, pe principiul”2 in 1” si ea citea, si eu visam la Grecia si la temperaturile de acolo. Si ea mai dadea o pagina din”10 negri mititei” ai Agathei Christie si eu mai miscam putintel din degetele de la picioare in cizmele cu un numar mai mare, si ea mai radea de mine si eu imi mai blestemam zilele…the usual stuff.
Si in cazul in care nu stiati cum e sa te muti cu 6 bagaje dintrun vagon in altul, dintrun compartiment in altul, inghetati si obositi, amenintand ca veti face plangere penala(e o chestie care ni se trage de la emisiunea lui Badea de dimineata), ei bine, acum aveti sansa sa aflati. Ne-am mutat de la clasa a doua unde aveam belete, la clasa intai. Si ghiciti ce? Era cald in blestematul de compartiment pana sa intram noi acolo. Dupa fix 20 de minute, ca prin minune s-a si anume oprit. Nici macar muzica din playlist nu-mi mai alina din durerea de oase, si d’aia sustin sus si tare ca nu voi apuca pensia. Am de acuma reumatism, asa ca de ce sa-mi fac eu griji pentru banii de proteza dentara, osteoporoza, aparat auditiv si diabet zaharat cand stiu sigur, soto, ca nu voi apuca 60 de ani? Deci stau flexata, si incerc sa gasesc o solutie. Nea conductorul, instalator si electrician la origini se tot uita pe la nuj ce panouri, si dadea dezaprobator din cap. Siiiiiiiigur, de la Bacau urma sa avem si noi caldura, ca aduceau vagoane noi, si se uneau alea cu vagonu nostru.
Dude, you have got to be kidding me, i mean come on…cam de ce s-ar face cald in vagonul meu cu instalatia LUI Proprie si Personala de caldura, in momentul aparitiei fratiorilor lui vagonashe si vagonele? De ce? Ar prinde curaj sa se incalzeasca? S-ar inveli unu pe celalalt? Caldura sufletesca(vagon-este si tren-uieste vorbind) ar duce implicit la incalzirea dupa care tanjeau obrajii mei inghetati? Nooot. Si iata-ne ca doua dive ce estem, cum ne mutaram AGAIN in alt vagon. Si ne-am asezat pe niste locuri care ne-au facut cu ochiu, rugandu-ne la Tatal Nostru Ceresc sa nu urce niciun calator care sa-si revendice dreptul de proprietate si uzufruct asupra celor doua scaune incalzite. Si bineinteles, ce a urmat? Da, da, da, da, da. S-a oprit si AICI caldura. Concluzie: Suntem Craiasa Zapezii, respectiv Yetti Omul Zapezilor, sau Baba Dochia de facem ce facem, ca reusim sa oprim caldurica. Se pare ca intr-adevar nu avem inimi. The End.
p/s: identitatile exacte ale fiecareia dintre noi, adica care e care, cine e craiasa cine e baba, cine e baba si cine e Yetti, si alte astfel combinari de n luate cate k, raman la aprecierile publicului.
Imi place ca ai revenit la stilul de a scrie din vara
…chiar mi-a placut…astept si alte articole…te pup