Ca la inceput de semestru
Daca o zi incepe prost, sansele ca ea sa se termine si mai prost sunt foarte mari spre extrem de mari. Se ia in mod aleator una buca
ta studenta, proaspat aterizata de pe meleaguri nemtzene in capitala. Si nu, nu e vorba de mine, desi maniera in care reuseste personajul principal al povestirii mele, sa intre cu bata in balta, ar putea induce ideea conform careia vorbesc din experienta proprie. Ei bine, nu. Cel putin in prima parte. Ladies and gentlemen i would like to introduce to you: Iona! Bun. Expozitiunea o prezinta pe Iona facand pe saltibanca printre mocirlele bucurestene. Cum aduce foarte putin spre deloc a acrobata la trapez, ei bine, h’eroina noastra nu reuseste sa nu se afunde cu UGG-urile in mazga ce trona pe strazile capitalei, desi salturile ei erau chiar indraznete as putea conchide eu. Da, dar bine, bine, degeaba sari zglobie printre mocirlele si gunoaiele de pe bulevardele europene ale Romaniei, daca nu esti in stare sa apreciezi grosimea si rezistenta ghetii. Nu de alta, dar risti sa intri pana la genunchi in ditamai troienele ce zac linistite mai peste tot prin capitala. Lucru care s-a si anume…. intamplat. Intriga o reprezinta tencuiala cazuta….de pe cladirile ce siguuur pica la primul seism. Sa ma explic zic. La o scurta suflare de vant impregnata cu diverse miresme, h’eroina noastra se trezeste din cap pana in picioare “imbracata” cu o folie considerabila de material de constructie. Adio vis frumos, adio geaca curata! Punctul culminant intereseaza mult mai mult decat orice aventura din cadrul desfasurarii actiunii. Si e reprezentant de contactul fizic cu un demn exponent al nationalitatilor conlocuitoare aflate in plin proces de lupta acerba impotriva discriminarii: tzigani, rromni whatever. Nu am nimic cu ei, au ei ceva cu Iona se pare, in ziua aceasta fatidica. Uda ciciulete, cu scorojeala pe hainute, mai e si impinsa cat-colo de Termoan sau Giuvaer, sau cum s-o intitula baietelul respectiv.
Dar, partea buna buna, nu se poate realiza decat daca e insotita de suferinta ridicata la patrat. Si dupa ce-mi fac turele de parc zilnice, patrund in camera. Intuneric bezna. Tin sa specific, de pe acum, ca lucrurile cele mai inspaimantatoare de pe Terra(si exact in ordinea asta), sunt: papusile din portelan, clovnii, povestile cu fantome, filmele de groaza si intunericul cu toate creaturile lui, cu toate zgomotele lui aduse din lumea celor de dincolo. Si numai ce aud o voce:”Nu mai avem curent”. Lasand la o parte faptul ca ma sperii groaznic, ma mai si enervez zdravan. Cum sa nu mai fie lumina? Cum? U have got to be kidding me! Actually she was not. Pentru ca a Ionei era vocea din intuneric. Bun. Eu am venit dupa un “sustinut efort fizic”(exprimare excesiv de mult utilizata de fostul meu antrenor de handbal). I gotta wash. It’s a must. Ma si vedeam chinuindu-ma in cabina de dush cu lumanarea. Deci nop, (Connex)…viitorul NU suna bine. Ma si vedeam mutand toata mancarica de prin frigider pe pervaz, ca mai nefericitii nostri colegi de camin ce nu poseda un astfel de aparat minune, desi anunturi cu:”Vand frigider. Gigel. 0766.suna-ma.” sunt destule pe toti peretii din complexul nostru rezidential victorian(suntem totusi aproape de statia de metrou Victoriei, it’s a huuuuuge plus for us, za provinciali). Sa specific insa, ca nici apa nu avuseseram de dimineata. Si cu Touch si servetele umede nu se face primavara. Ah! Si da, era sa uit…nu aveam nici Net, e pe moca in camin, si cam de ce am beneficia de acest serviciu zilnic? Miercurea si vinerea it’s more than enough. Calitatile mele de electrician sunt incontestabile. Cu privirea pierduta si invartindu-ma precum o curca plouata prin camera, reusesc sa ies pe hol, si schiopatand(i really, really gotta have a conversation with my glezna)…ma duc la panoul electric. Ridic singura siguranta cazuta. Cu un aer de mare tehnician ce-si acorda o importanta care tindea spre infinit…ma duc si in camera si ma zbengui pana ajung sa umblu si la panoul propriu si personal. Si s-a facut lumina!
Asa-ti trebuie, daca nu mai raspunzi la mesajele prietenilor, te dai la fund de rapa, si scrii posturi d-astea kilometrice (nu ca nu m-am amuzat copios de cloavna de tine
)
miss ya!!
ma duc la fund de rapa
retrage-ti cuvintele acum, aici…daaaaaa…cum ziceam…lasa ca ne vedem noi la karaoke…si nu sunt cloavna…sunt at least paiatza-shefa