Joanna’s bthNIGHT si aventurile noastre club-uristice

Din seria: ” Pe o scara stramba, intrun gang kitsch-ios/Unde nu-i lumina, nici asfalt pe jos/Urca si blesteama tinere domnite/In rochite scurte si cu multe fitze”, aduc la cunostiinta publicului cetitor, serviciile execrabilo-detestabile ale personalului din clubul Za Gang. Sarbatorindu-si ziua cu un delay de maxim doua luni, maxim am spus, Ioana suna la clubul mai sus amintit pentru rezervarea mult visata. Delayul se datoreste(suna mai funny) cui altcuiva, daca nu prestresiunii si stresiunii? Lait-motiv a devenit acest cuvant urat si infricosator pentru studentii de pretutindeni. Bun. Party at last. Daaaar…d’soara cu care Iona s-a conversat zicea ceva, pentru ca la fata locului sa zica altceva. Asta e aidoma demisiei lu Tariceanu: “plec, dar de fapt raman cu voi. De fapt nu, mai bine nu mai plec deloc” E…cam asa si cu mademoiselle aia. “Draguta ai inteles tu gresit la telefon cat e o rezervare, de fapt nu, stii ce? Lasa ca-ti fac eu un discount de zece la suta.” Pai a fost sau n-a fost o greseala la mijloc? Si mai ales din vina cui? Iona privea la duduie si se minuna.

Dar partea  buna a fost cand miss chelnerita a venit si a vorbit intrun sictir de zile mari. Ne facea o favoare explicandu-ne conversiile si raportarile pahar-sticla-pret. Ne cerem scuze pentru impertinenta de a nu fi la curent cu cat are o sticla de nuj ce bautura spirtoasa, si cati mililitri sunt intrun pahar and so and so on. Sfarsitul lumii se apropie. Si asta pentru ca sunt doua semne clare: Morena, miss mrk nostru, NU, repet NU a mai inceput adresarea catre chelnerita venita de la coada vacii cu:”ma scuzati”, si EU, repet EU nu am mai comentat nimic referitor la modul in care ne-a vorbit. Si e binecunoscut faptul ca sunt spaima chelneritelor, calaul bibliotecarelor si cosmarul tipei blonde de la chiosc. Si tipele nu ne faceau decat proaste pe fata, cerandu-ne cu un milion in plus pentru masa. Atat doar! Deci, temeti-va caci sfarsitul omenirii se apropie. In afara de contactele bune, bune de tot pe care le-am avut cu cele doua tute, aventura noastra, tin sa mentionez ca a debutat dupa cum s-a si anume inteles din versuri, cu patrunderea intrun spatiu intunecos, intrun gang cu miresme de primavara-vara…..acolo unde se afla amplasat minunatul loc al pierzaniei si desfraului. Si surpriseeee, la 12 se deschide.”Pai mi s-a spus la 11 sa vin sa iau masa”(la figurat vorbind, nu de alta, da’ unde sa mai punem inca o masa, Ioana?De abia incapem noi in camera cu iz de penthouse) “Pai sa vedeti ca o fi, ca o pati, pai hai intrati”. Deci 10 pe linie din partea noastra pentru The Gang. Si atunci, in clipa aceea, miss mrk preia initiativa si suna la  Za Player.

Si ne ridicaram si plecaram, in pofida ochilor inlacrimati ale celor doua dudui. Citeam in ochii lor regretul de a ne vedea parasindu-le:”Ati plecat/Si nu v-am jecmanit/Ati plecat/Si noi nu v-am prostit/Ati plecat…De ce-ati plecat?De ce-ati plecat?”(Mi-a placut 3SE, sunt din Constanta ). Bun. In Player, voie buna, chelneri nu chelnerite, deci nu, nu am avut cu cine sa ma cert aici, pentru ca au fost de treaba. Chiar al nostru chelner a jucat si rol de fotograf ambulant pentru noi. Socializare cu strainezi. Nu o sa inteleg niciodata de ce francezii nu vorbesc in engleza. Lucrul asta l-am intrebat si pe Sebastian, un demn urmas al lui Napoleon, caruia ii placea viata de noapte din Bucuresti.”Je ne sais pas parler francais tres bien” ii ziceam. “Mais, je crois que tu parles tres bien”. In gandul meu:”Prietene intelege ca in afara de:<<Je ne sais pas parler francais tres bien>>, mai stiu fix nimic. Adica eventual un:<<Voulez vous couchez avec moi>>, dar asta e alta mancare de peste.” Si da, precum orice analfabet:”Je m’appelle X-ulescu”. Ma rog, scurta conversatie cu iz occidental and nothing else. Distractie in premiera clubareasca pentru Pis. Niciun incident adiacent. Multa voie buna, multe poze(in order to fullfill Ame’s desire), mult ras(horey 4 me). Si multe comentarii pe facebook. La multi ani Ioana!

p/s Ai cel mai minunant covor din lume!