In cautarea camerei pierdute…
Asa cum in parlament, deputatii sunt alesi sa faca ceva si sfarsesc prin a face cu totul altceva(eventual nimic), asa si in camin: daca spre exemplu, o incapere are o anumita destinatie, un anumit rol, o functie concreta in cadrul complexului universitar mioritic, poate foarte usor sa fie utilizata in cu totul alte scopuri. E in legea firii romanesti! Am zis!
Bun. Exemplificari: orele 23.00. Pe scarile din Moxa D bantuie Iona, Silviu si myself. Suntem in cautarea unei incaperi in care sa ne punem in sinergie CRBL-urile pentru a stabili o chestiune de interes major:”ce facem nene la proiectul lu Randi si a lu Nea Profu:”E o parere”?hmmm? Cine nu cunoaste identitatile celor doi profi sa faca bine sa le afle. Sunt branduri deja. S-au pozitionat intro anumita maniera si nu pot eu, un muritor de rand, sa deconspir asa un secret academic. Si aterizaram la prima sala de lectura. Cu cartela Magica deschiseram usa si wow! Ce vazuram? Pai: oameni concentrati, frunti transpirate, ochi ce nu tradau nicio emotie, liniste deplina, numai cate un oftat prelung se mai auzea sporadic. Da! Ati ghicit. Colegii cu pricina se jucau poker!
E chiar foarte ok, chiar planuiesc sa ma duc la Poker Club daca vreau sa-mi fac vreo tema sau sa lucrez la vreun proiect pentru cAcademia de Studii Economice! Ca sa fiu in asentimentul colegutzilor mei.
Sa merem la urmatoarea sala, ca sunt doar 6 etaje in complexul rezidential victorian. Si hai cu bucataria. Mireasma de popcorn ne chema sagalnic pe toti trei. Eram (aproape) extaziati olfactiv! Si, sa deschidem usa, zic. Si aici lume. Erau in combinari de sase luate cate doi. Adica trei cupluri. Sper sa nu fi apelat si la permutari intre ei! So help me God! Desigur ca incercau probabil, rezistenta fizica si mecanica a dulapurilor, scaunelor si meselor, altfel nu-mi explic de ce le calareau in halu ala. Adica, imi explic, dar…nah, I’m just saying now! Si, cel putin unul dintre cele doua cupluri primordiale, era pe sistemul 2 in 1. Nu se mai putea deduce care e el si care e ea, erau contopiti! Si erau destul de hraniti, adica nu tocmai anorexici, si erau pe un scaun dintr-ala anemic din bucatarie….si …haideti sa zicem ca nu era cea mai frumoasa imagine pe care as fi vrut sa o vad! Nop! Not a chance. Adica in topul celor mai frumoase imagini, ea nu se incadra nici ca rezerva sau ultima alternativa! There! I even managed to say it gently!
Si hai sa mai urcam. In sala de fitzness niste personagii se jucau ping-pong! Blesteme pentru ei, din partea noastra, fara numar! Si da! Ne declaram invinsi! Cu nervii intinsi la maxim patrund in camarutza mea. Ma milogesc de Silviu sa faca fapte bune si sa doneze un mar pentru o colega mai buna(adica eu). Si asta si face. Urca in al sau camin, si numai ce-l vad in fata geamului, dupa 5 minute. Avea fructul interzis! La orele 24.10, o obsedata dupa gustarea ionatana ii explica colegului ei cum sa-i arunce marul pe geam. Am avut parte de o oferta promotionala: produs in plus: bulgare de zapada+mar. “Multumesc Silviu!!! Si pofta buna! Sa ti se depuna pe solduri painea aia alba… si pe bicepsul femural! Noapte buna!”