Te arati intotdeauna neputincios si neinteles. Si pare ca cersesti din putinul meu de fiecare data cand incepi sa-mi vorbesti, fixandu-ma cu privirea. Zambesti si vrei doar sa fii lasat in pace. Si te las. Si astept. Te gandesti la cate ai facut si la cat de multe ai fi putut face daca doar ti-ar fi permis cineva sau ceva.
Rostesti cuvintele exact asa cum iti dicteaza gandul. Fara nici un fel de cosmetizare, fara nici un alt scop decat acela de a mai pune inca o piatra de temelie intre ce vrei, ce simti si ce gandesti. Te victimizezi desi stii ca nu ai scuza. Si regreti, dar mentii aceeasi speranta ca voi intelege. Din nou.
Ascunzi sau te ascunzi. Esti schimbator. Asta tot spui. Si nu vorbesti, dar de asta ma acuzi si pe mine. Si tocmai de aceea pasam de la unul la celalalt povara necuvintelor.