Cum m-am urcat in alt tren…

Am stat mult sa ma gandesc daca nu cumva ar trebui ca in cadrul blogului sa am o categorie separata: aventuri la cfr. Daca tot ma aflu la cel de-al treilea articol pe aista tema, ar fi perfect justificat sa fac si asta. Ma intorceam de acasa. Si duminica dimineata zic sa ma duc sa-mi iau belet. Nu gasesc desigur la trenul cu care vroiam sa plec. Iau la urmatorul. Obisnuita ca trenul sa plece de pe linia 1 am asteptat cuminti acolo’sha pe peron, eu dimpreuna cu Dani. La un moment dat vedem un tren de pe linia 4 care pleaca. “Ia uite, zice Dani, trenul ala pleaca spre Buc”. “Nu-i al nostru”, il asigur eu. Si tot asteptam si tot nu venea. Intre timp am gasit si ce sa facem. Am jucat ala-bala portocala, sotronul invizibil, utilizand pe post de piatra un pachet de gume. Adica am avut activitati solicitante carevazica. “Chiar mai Dani, oare d’aia s-or fi uitat copchilasii aia asa ciudat la noi?” Oh well.
Si vine trenul. In minte aveam numai sudalme la adresa CFR-ului. Adica intarziase 15 minute.  Mi-era somn si foame. Ce surpriza vor spune cei ce stiu ca adorm oriunde, chiar si in cafenele si ca mananc cam toata ziua. Continuand. Vagonul 6 locul 27. Hai sa-l cautam. Dani circula cu nasul. E ceva normal pentru el. Eu eram in randul cetatenilor responsabili bla bla bla. Si ne urcaram in tren. He he…ca in filmele cu prosti. Din vagonul 6 fix locul 27 lipsea. Adica de la locul 26 se trecea la locul 28. “Bai esti nebun?!” cum ar zice Dani. “Nu, da’ tu esti?” as zice eu. Eram in zona Crepusculara. Da! Si da-i si mergi prin tren cu bagaje printre calatorii ce zaboveau pe culoare, in cautarea locului 27 din vagonul 6. Am aflat intre timp ca vagonul in care poposiseram era de clasa I si eu aveam belet la clasa a II-a. Ooook. Si cauta si cauta. Si ajungem la cuseta. Ne scoboram. Si vorbim cu nea controlorul. Si ne zice ce stiam déjà…vagonul 6 e mai in spate. E pe dracu! Ok. Ne intoarcem . “E strigator la cer!!”imi zic . “Sa–mi dea locu! Fac scandal. Ii dau la ziar….” Si toata lista de clisee tipice cetateanului nemultumit. O doamna il sfatuieste pe Dani sa mearga sa rezolve cu beletu-mi. “Mergeti dvs ca sunteti barbat…” “Da, foarte buna miscare…un barbat fara belet. Adica practic era fata in fata cu dusmanul. Sfidare!”
Si aflam ca…era alt tren. Ca asta ducea la Arad. Bine ca trecea si prin Bucale. Super. Si spasita asteptam sa vina controlorul. Si vine. Si Dani pleaca intru a se salva pe amenda. La toaleta. Si merg pe blat. Ii arat beletul. Renuntasem la planul initial de a incepe cu justificari si lamentari. Si scap. Si iaca-asa dragii babei, dimpreuna cu Dani am stat pe hol. Current, bagaje o droaie, oamenii inghesuindu-se, cald, zgomot.Ce sa mai….genial a fost. Dar sa nu zicem hop pana nu sarim parleazul! Ca numa ce vine supra-controlul. E ca un fel de big brother. Da…erau vreo 5 insi cu inca vreo 3 politisti. Iesi din asta! Pai am iesit. Am mers pe acelasi blat! Daca pentru echipele din fotbalul romanesc functioneaza, la mine de ce nu ar tine? Si numa ce-l vaz pe Dani ca iar dispare. Si ajunge la cuseta. Dead end. Isi ia vocea de radio probabil si ii convinge pe vreo 3 de se aciuiaserea pe langa toaleta sa Ie spuna  nasilor ca buda fusese inchisa tot drumu. Si a reusit.
Si a revenit triumfator in vagonul 6 cel far de loc 27 unde eu stateam pe culoar, in genunchi ascultand inca o data “Chasing Cars”. Nu de alta, dar “Chasing Trains” s-a vazut clar ca nu-mi iese!