Cum am pierdut trenul acum?
Da, da, da…am facut-o din nou. Am pierdut trenul. Pai daca nu ma urc in alt tren, asta fac…il pierd. Imposibil sa ma duc si eu cu trenul de mi-a fost harazit pe beletul cfr-ist. E pur si simplu imposibil. Si serios ca intentiile mele sunt dintre cele mai bune. Dar sa discutam concret.
Totul a fost din vina telefonului. Da! E un telefon vechi din clasa a X-a,dintr-ala cu camera VGA. Tare nu?Ma rog.Ideea e ca mi s-a stricat telefonul si m-am pricopsit cu asta. Si de bun ce e….s-a inchis in mijlocul noptii. Nu tu explicatie ca” bai fumeie…incarca-ma”, nu tu zgomot ca “bai fumeie mor acilisha”. Nu, nu, nu! Nimic de genul. Si iata cum ma trezesc la fix 6.30 cand trenu pleca la 6.50. Nu tu bagaj facut, nu tu nimic. Relax take it easy imi zicea o voce. Si ma apuc in tihna sa-mi pregatesc hainutele, ascultandu-l pe Badea pe fundal. Si plec linistita. Bun. Si ma duc in metrou. Fix atunci imi dau seama ca nu mai era abonamentul valabil. Du-te stai la coada, ia-ti cartela. Hai in metrou. Ehe….de unde atata?Usile mi se inchid in fata. Si astept rabdatoare. Da…timpul se scurgea cu infinita rabdare, vorba lui Preda. Dar cum nici eu nu eram Niculae si nici statia de la Dristor nu era Salistea-Gumesti….nu era nimic de poveste aici.
Vine metrou. Urc. Un tip din fata mea: blond, inalt, slab si desirat. Cu un caiet dictando in mana. Ii privea pe toti din metrou si apoi, rabdator incepea sa scrie in caiet. Nu parea fumat asa ca merg pe ideea ca era artist.
Ajung la gara. Pe scarile rulante in fata mea se aseaza o ditai duduia cu bagaju. Nu am nimic cu oamenii grasi. Doar ca am ceva cu oamenii nesimtiti! De fapt nu. Am ceva cu oamenii grasi si nesimtiti. Pentru ca desi toata lumea stie ca pe partea dreapta se stationeaza, fumeia s-a asezat confortabil pe partea stanga. Si statea ca tuta. Trec de aia. Incep sa alerg prin gara. Imi cade telefonul! “Arza-te-ar focul de telefon. Din cauza ta am ajuns acilisha. Indura!”
Si ajung la casa. Logic ca fix atunci tanti vanzatoarea de belete, aceasta miss cfr cu contur de buze maro si rouge roz(contradictie in termeni, dar c’est la vie)se certa cu o mamaie ca nu avea marunt! Hai las-o!
Trec si de asta, ii explic…ajung in tren. Si ma apuc sa scriu la articolul de-l cetiti acusica. Doar ca, asa cum stie toata lumea, daca te asezi langa doua femeie care nu se cunosc in tren, sansele ca ele sa incepa sa vorbesca ,sa turuie precum doua melite sunt foarte mari. Si despre ce ar putea sa vorbeasca daca nu despre boala? Da! Mai intai despre tensiune, apoi diabet, apoi dureri de oase. Minunat!
A venit controlorul! Ne auzimJ